Degustare de pălincă

Degustare de pălincă

Turul Degustarii de pălincă

Este un program de o întreagă zii, ce poate fii organizat atît pentru persoane individuale, dar mai ales pt. grupuri organizate.

Turul nostru se deplasează pe valea Tîrnavei Mici și valea părîului Cușmed.

Prima oprire vom face la Sîngiorgiu de Padure la Castelul Rhedey.

Castelul Rhédey

Este un monument de arhitectură aflat în orașul Sângeorgiu de Pădure din județul Mureș.(42km)

Castelul Rhédey

Sursa: https://sgpadure.ro/turism/castelul-rhedey/

Castelul și-a căpătat forma de azi în 1809. Contele Rhédey László reconstruiește castelul aflat în proprietatea familiei între anii 1807-1809, folosind o parte din materialul din care era construit vechiul castel. Acest lucru este demonstrat de zidurile groase ale pivniței, care a rămas, parțial, cel original. Data construcției vechiului castel este 1663. În locul actualului castel era un castel cochet, cu bastioane deosebit de înalte și săli ornamentate. Fostul proprietar al castelului a fost familia Kornis, iar din 1629, familia de conți Rhédey. Familia de conți Rhédey de Kis-Rhéde se trage din dinastia Aba. Ramura din Transilvania pornește de la Rhédey János I., care și-a schimbat averile din Ungaria cu fratele său, Rhédey János I, astfel stabilindu-se în Transilvania. El a primit Sângeorgiu de Pădure de la Bethlen Gabor, ca proprietate.

În castel, la parter și la etajul întâi există, în total 13 săli, împrejurând un hol, sub formă de U, având și o scară de lemn ornamentată. Tavanul holului și a sălii de bal sunt pictate cu freșce baroce, sălile au fost zugrăvite în alb.

Proprietatea Rhédey este vândută în 1885 latifundiarului Schuller Rudolf. În 1935 este cumpărată de către statul român, pentru scopuri administrative. Este naționalizat în 1948, aici funcționând administrația raionului din Sângeorgiu de Pădure, ca apoi să funcționeze ca școală.

Aici s-a născut contesa Claudine Rhédey, ascendenta familiei regale britanice.

Claudine Rhédey de Kis-Rhéde

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Claudine_Rh%C3%A9dey,

Claudine Rhédey de Kis-Rhéde (n. 21 septembrie 1812, Sângeorgiu de Pădure - d. 1 octombrie 1841, Pettau) a fost stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

A fost o fiică a contelui Ladislau Rhédey și a baronesei Agnes Inczedi. Claudia Rhédey și-a petrecut o mare parte a adolescenței în Palatul Rhédey din Cluj, situat în colțul sud-vestic al Pieței Centrale din Cluj, cu o latură pe Ulița Cărbunelui (Szén Utca), denumită în prezent strada Napoca.

Claudina a făcut cunoștință la un bal cu ducele Alexandru de Württemberg, fiul ducelui Louis de Württemberg (fratele mai mic al regelui Frederic I de Württemberg). Claudia și Alexandru au dorit să încheie o căsătorie morganatică însă nu au reușit din cauza grofului Rhedey, tatăl Claudiei, care s-a opus acestei căsătorii.

În 1835 tatăl Claudinei moare iar aceasta se căsătorește cu Alexandru de Württemberg devenind contesă de Hohenstein. Din căsătoria lor au rezultat trei copii: Claudine, Amalie și Francisc.

Fiul său, Francisc, a fost tatăl reginei Maria a Marii Britanii, consoarta lui George al V-lea al Marii Britanii, bunica actualei regine a Marii Britanii, Elisabetei a II-a și străbunica Prințului Charles de Wales.

Claudine moare la 1 octombrie 1841, la doar 29 de ani, motivele morții sale fiind incerte. Claudine Rhédey a fost înmormântată în Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure.

Continuăm drumul nostru cître lacul Bezid. (11,3km)

Lacul de acumulare este situat în zona colinară de pe versantul stâng a râului Târnava Mică, la aproximativ 2 km de localitatea Sângeorgiu de Pădure. A luat ființă prin construirea unui baraj în valea pârâului Cușmed, la 1,5 km amonte de confluența acestuia cu râul Târnava Mică.

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Barajul_Bezid

Construcţia acestui baraj între anii 1975-1990 pe lângă avantajele pe care le-a adus, respectiv acela de a atenua undele de viitură pe pârâul Cuşmed, situat la 1,5 km, şi alimentarea cu apa potabilă și industrială a oraşului Târnăveni, a avut ca rezultat şi sacrificarea unui sat întreg, Bezidul Nou, de unde o mare parte din locuitori au fost strămutaţi.

Iniţial rezervorul barajului a fost conceput pentru a găzdui 10 milioane metri cubi de apă, astfel satul nu ar fi fost pus în pericol, dar cu toate acestea planul a fost schimbat rezervorul înmagazinând 16 milioane metri cubi de apă, ceea ce a dus la inundarea satului Bezidul Nou. Frumuseţea lacului artificial este amplificată de ruinele caselor acoperite de apă, care pe timp de vară ies de multe ori la suprafață, dându-ne indicii asupra istoriei locului în care cu câteva decenii în urmă trăiau oameni.

Acum satul ''Bezidu Nou" se află pe fundul lacului. Localitatea cuprindea 180 de case unde trăia o comunitate unică din punct de vedere istoric și religios.

Aici au conviețuit, în mod exemplar, romano-catolici, unitarieni, reformați, greco-catolici, ortodocși și secui sabatarieni, în bună pace, solidaritate, ajutându-se reciproc. Comunitatea această religioasă a fost distrusă de cuvântul puterii, când, în 1988, s-a terminat construcția barajului, iar cu un an înaintea căderii regimului ceaușist, satul a fost inundat. Evacuarea populației a început în 1985 și a fost nevoie de 9 ani pentru ca din localitatea Bezidu Nou să devină lacul Bezidu Nou. O parte din localnici, în special cei în vârstă, au fost strămutați în Sângeorgiu de Pădure, dar au ajuns foști localnici în 30 diferite localități, oameni care au rămas fără tot ceea înseamnă satul natal.

Oamenii evacuați din Bezidu Nou se întorc în fiecare an să comemoreze. Să își aducă aminte de satul natal, de biserica lor, de școala lor, de locurile din copilărie, să se întâlnească cu consătenii lor, cu rudele și vecinii lor. Deși în fiecare an, numărul foștilor localnici scade, copiii, nepoții acestora, respectiv persoane care solidarizează cu aceștia sosesc aici, pentru a se ruga împreună și pentru a se întâlni. În pofida faptului că satul de odinioară a fost distrus, Bezidu Nou totuși trăiește, pentru că, la aceste comemorări sunt prezenți foștii localnici, rudele acestora, care și-au păstrat tradițiile și religia.

Timp de mulți ani, din lac a ieșit doar biserica romano-catolică, vestind că aici exista cândva un sat. Comunitatea unită a fost înlocuită de vizitatori, de turiști. În primii ani după inundare, se putea intra cu barca în biserică, după care aceasta a pornit spre drumul spre pierzanie. Nu doar din cauza nivelului ridicat al apei, dar și din cauza celor care au furat pietrele și țiglele. O furtună din 2009 a provocat prăbușire acoperișului turlei, pentru ca la 29 iunie 2014 turla bisericii să cadă de tot.

În zilele noastre, lacul este un loc popular în rândul turiștilor, care fac baie și pescuiesc în lacul de acumulare care are un trecut tragic.

Ocolind lacul de acumulare trecînd prin satul Bezidu Nou ne îndreptăm spre o localitate unde tradiția mestesugărească de împlitire a firelor de paie încă este vie. Mergem la Crișeni, la Muzeul pălăriilor de paie.(4,9km)

Muzeul pălăriilor de paie -Crișeni

Muzeul pălăriilor de paie din Crișeni se află la nr. 229, județul Harghita, a fost inființat de către Szocs Lajos si funcționează intr-o casă tărăneasca veche.

Muzeul pălăriilor de paie și-a propus păstrarea tradiției de confecționare a obiectelor din paie, cu precădere a pălăriilor. Acum 100 de ani, pălăria de paie era obligatorie în Transilvania. În funcţie de tipul şi de dimensiunea acesteia, puteai spune ce statut are omul în sat, cât de bogat era sau din ce zonă provenea. De exemplu, preoţii aveau pălării speciale, care îi deosebeau de restul sătenilor. Se purtau pălării speciale la nunţi – cu o bandă roşie – sau la înmormântări – cu o bandă neagră.

Muzeul este micut dar bine gandit - este gazduit intr-o casa taraneasca traditionala cu trei incaperi in care sunt expuse palarii, ustensile de lucru si poze, o curte mare cu foisor (cu acoperis in forma de palarie), un hambar in care se fac tabere de impletit palarii si o ghereta de lemn de unde se pot cumpara diverse articole facute din paie.

Tot aici poate fi văzută şi chiar încercată cea mai mare pălărie purtabilă din ţară, cu diametrul de doi metrii şi greutatea de 2,65kg. La fabricarea ei s-au folosit 500m de împletitură de paie şi 1,5km de aţă.

În curtea Muzeului, vizitatorul poate admira o extraordinară colecţie. Mai mult de 600 de pietre sculptate de natură, având forme deosebite, ca de exemplu: raţă, porumbel, şapcă etc. Tot în curte se găseşte şi o pălărie de cinci metrii.

Vizitatorii pot admira, de asemenea, în curtea muzeului şi o impresionantă colecţie de pietre sculptate de natură, provenind, în starea lor naturală, din albia pârâului Cuşmed ce curge în apropierea muzeului. Peste 600 de astfel de exemplare se află expuse aici şi au forme dintre cele mai variate, de la raţă şi porumbel, până la chipuri umane şi chiar pălării sau şepci.

Tot în curte se află peste 400 de indicatoare, care arată locurile de unde au venit oaspeţii pentru a admira muzeul, acest obiectiv turistic inedit, cel mai îndepărtat loc din lume de unde au venit vizitatori fiind Shanghai, China.